Trecerea curentului electric prin corpul omului, care este un conductor electrobiologic, este însoțită de fenomene al căror efecte se manifestă sub forme multiple și complexe. Efectele curentului electric pot fi:

• termice, manifestate fie prin arsuri ale unor părți ale corpului, fie prin încălzirea excesivă a unor organe interne urmată de dereglarea lor functională;
• electrochimice constând în descompunerea lichidului organic, inclusiv a sângelui, și la alternarea compoziției sale;
• biologice constând în dereglarea proceselor electrice interne, caracteristice materiei vii, având drept rezultat contracția mușchilor parcurși în sens longitudinal de curentul electric.

• acțiune directă asupra țesuturilor pe care le parcurge;
• acțiune reflectată, prin intermediul sistemului nervos central, care afectează și țesuturile neparcurse de curent electric.

Acțiunea curentului electric duce la modificări funcționale superficiale sau profunde ale organismului atunci când intensitatea curentului electric ce trece prin corp depășește o anumită valoare limita tolerată de organism.

Câmpurile electrice exterioare de frecvențe joase, 50-100 Hz, au efecte asupra sistemului nervos central, iar cele cu frecvențe înalte de 10-50 MHz au efecte asupra sistemului circulator.
De asemenea, câmpurile electrice de joasă frecvența (50Hz frecvență rețea) sunt mai periculoase decat cele de curent continuu fiindcă modifică structura și comportamentul celular prin schimbarea proprietăților dielectrice ale membranei celulare și în consecință la o scădere a rezistenței electrice cutanate.

Fenomenele ce apar în organism, ca urmare a trecerii curentului electric și care în general pot fi grupate în afecțiuni ale sistemului nervos central, tulburări cardiace și respiratorii definesc conceptul de șoc electric.

Producerea unui șoc electric fatal poartă denumirea de electrocutare.

Leziunile superficiale locale, arsurile, metalizarea pieii prin pătrunderea în tegument a stropilor de metal, fenomene produse tot de trecerea curentului electric, definesc conceptul de traumatism electric.

Electrocutarea se poate produce în medie la o tensiune mai mare de 24 V.
Curentul maxim admis să treacă prin organismul uman fără a-l pune în pericol este de 10 mA în curent alternativ (c.a) și 50 mA în curent continuu (c.c).
Valorile de mai sus nu sunt valori garantate, ci valori medii, există deviații în funcție de sex, vârstă, umiditate atmosferică ș.a., s-a constatat că în anumite condiții și poziții de aplicare a tensiunii, se provoacă fibrilația inimii și la 17mA!
Pericolul de electrocutare este mai mare pentru persoanele obosite, bolnave sau care au consumat băuturi alcoolice (rezistența lor electrică este mai mică) sau pentru persoanele aflate în medii umede sau cu tegumente umede sau transpirate.

Omul nu are nici un organ senzorial care să detecteze, în mod direct, mărimile electromagnetice cum ar fi tensiunea electrică, curentul electric, câmpul magnetic de aceea ne bazăm pe cunoștințe de specialitate, pe metode de prevenție, sisteme de masură și protecție, proceduri.

Tot ce depașește 24V (atenție si -24V!) se consideră "sub tensiune".

Delimitarea incintelor sub tensiune ca zonă de pericol sau SUB TENSIUNE. Se marchează vizibil cu NU ATINGEȚI! PERICOL DE MOARTE!
Zona de langă (camera tehnică) se delimitează ca fiind zonă de proximitate. Și aici se pot întâmpla accidente. Vărsarea unui recipient cu apă sau producerea de pulberi (grafit, făină!!!) pot duce la producerea de arcuri electrice. De aceea și zona de proximitate trebuie tratată cu atenție.

Nu se lucrează sub tensiune! Regula celor 5 pași:

• Se scoate de sub tensiune
• Se previne orice posibilă realimentare
• Se verifică absența tensiunii
• Se pune la masă și se scurtcircuitează alimentarea ca metodă suplimentară de siguranță
• Se marchează zona de lucru și se delimitează clar de zonele vecine sub tensiune

Folosirea sistemelor de protecție automate: siguranțe normale/diferențiale, întrerupătoare la uși, întrerupător principal
Sisteme de protecție pasive: Izolațiile și echipamentele de protecție trebuie să existe la stație și să fie adecvate tensiunilor folosite.
Responsabilul de stație trebuie să instruiască și să informeze pe cei care intră asupra zonelor de lucru, modalităților și a potențialor pericole, despre protecții, ca metodă de prevenție.
Procedurile de lucru ne ajută să nu omitem vreun pas important. De exemplu regula cu 5 pași de mai sus.


1.2 Rețeaua de alimentare

Diferența dintre linia de fază, nul și împământare (codul culorilor)
Standardul internațional IEC 60446 specifică codul culorilor pentru instalațiile "casnice" de 220V;

• Firul de nul/neutral trebuie să fie albastru, preferabil albastru-deschis. Albastrul nu se mai folosește nicăieri altundeva. Este firul de închidere al circuitului electric. Atenție! Este nul față de 220V, nu față de pământ, este conductor flotant.
• Firul de fază / AC / firul de tensiune se marchează cu negru, maro sau gri. Aduce tensiunea de 220V;
• Firul de protecție/împământare se marchează cu combinația de culori verde - galben. Acesta este firul care se leagă la carcasa aparaturii casnice, pentru a conduce tensiunile periculoase sau încărcături statice la împământare. Când aveți nevoie de împământare adevărată, nu vă bazați pe acest fir subțire și lung.

Împământarea este o temă pe care se insistă în acest material, importanța împământării e de la sine înțeleasă.
Sarcina împământării este să conducă la pamânt tensiunile înalte apărute accidental (s-a rupt un fir și s-a sprijinit de interiorul carcasei), să conducă la masă încărcăturile statice (vântul încarcă static firul antenei la sute de mii de V, se descarcă printr-un șoc de RF de exemplu) iar dacă vorbim de paratrăznet, și el se leagă la împământare.
În toate cazurile prin sintagma "bine împământate" înțelegem o metodă corectă de legare, de rezistență foarte mică (sub 1 ohm), capabilă să ducă un curent mare si care nu se deteriorează la prima sarcină sau în timp de la factorii de mediu. Periodic conexiunile se verifică și se refac dacă e nevoie.

În cataloagele de siguranțe, există pentru fiecare siguranță parametrul In (I_nominal) și o listă de timpi de întrerupere la In, 2In, ...5In. Așa ne putem da seama cât de rapidă e o siguranță. În funcție de aplicație, proiectantul alege o siguranță care să se ardă suficient de rapid.
De obicei, siguranțele rapide sunt în cilindru de sticlă, unele au crestături pe lamelă iar altele sunt sub forma de două arcuri pretensionate, lipite cu o bobiță de aliaj care se topește la un anumit curent și arcurile se îndepărtează, scurtând timpul unui eventual arc electric.

Pericolele datorate tensiunilor înalte au la bază caracteristicile corpului uman de a conduce curentul, detaliate la capitolul 1.1

Un condensator menține tensiunea la care a fost încărcat o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, in funcție de circuitul pe care îl are în sarcină. Dacă nu este descărcat automat, are pierderi mici și tensiune mare atunci când este atins se descarcă prin corpul uman. In funcție de traseul urmat prin corp și de capacitatea lui, șocul electric poate fi periculos, dureros, sau doar de atenționare. Mușchii se contractă automat și mâna în mișcare învoluntară poate distruge alte piese. Traseul cel mai periculos al curentului e când se închide prin inimă, adică între brațe, sau între braț si picior opuse.

Raza LASER (extra-curricular)

Raza LASER este o lumină coerentă, sinfazată. În stațiile de radioamatori se folosește cel mai des in legăturile de fibră optică dintre un PC de comandă și stația de radioamator comandată. Astfel se înlocuiesc mai vechile legături seriale, zgomotoase electromagnetic cu legături optice.
Deși se folosesc diode LASER de putere foarte mică (mW), raza LASER afectează retina așa că trebuie să nu privim în sursa de semnal, să folosim ochelari speciali de lucru cu LASER, cablurile optice se țin în mufe sau cu capacele puse.
Toate aparatele ce folosesc LASER trebuie sa aibă aplicată următoarea etichetă de avertizare:

La lipirea componentelor electronice, trebuie să ținem cont de următoarele aspecte:
- Fludorul se topește la câteva sute de grade, ne putem arde cu letconul, ciocanul de lipit, cu fludor topit sau stropi de fludor. Se întâmplă destul de des să ne atingem de vârf sau un strop de fludor să ajungă pe piele dar în majoritatea cazurilor nu se ajunge la arsuri propriu-zise. În caz de arsuri se procedează la îndepărtarea din zona de pericol, rana trebuie răcită rapid cu apă rece și se merge la medic.
- Ne asigurăm că nimeni nu poate atinge vârful fierbinte al ciocanului de lipit cel putin 10 minute după ce este deconectat de la energie.
- Se poartă ochelari de protecție tip laborator, pentru a ne asigura că stropi de metal încins nu ne ajung în ochi.
- La topire, sacâzul din mijlocul fludorului produce fum de sacâz dar acesta conține și vapori de metal din fludor; Din acest motiv se lucrează în încăperi bine ventilate și dacă se lucrează perioade foarte lungi de timp, este indicată montarea unei instalații de evacuare forțată a fumului.

Unda de radiofrecvență emisă de antenă este neionizantă adică nu distruge ADN-ul așa cum o fac razele X, gamma, nucleare, are însă un efect termic asupra țesuturilor. Cel mai sensibil este ochiul, la care provoacă încălzire și acest lucru duce la cataractă. De aceea stația portabilă care are antena în dreptul feței trebuie să o folosim cât mai scurt și la putere cât mai mică
Efectul radiației RF este proporțional cu densitatea de putere de RF încasată de corpul operatorului, iar densitatea de putere scade pătratic cu creșterea distanței dintre acesta și antena de emisie.
La puteri emise mai mari de 10W în UUS și chiar US, atingerea firului cald (cu mana de ex.) poate produce instantaneu arsuri în volum și nu de suprafață ca atingerea de un corp fierbinte; Deoarece unda depolarizează nervii arsura nu este semnalizată catre creier ca "durere", accidentatul nu-și retrage involuntar mâna. Prima dată simte olfactiv miros de carne arsă, vede firișorul de fum și își retrage voluntar mâna. Locul ars rămâne de tip 'carne albă' multa vreme, se vindecă greu.

Pericole

pericol de moarte prin electrocutare la lovitură directă prin fulger principal/secundar;

electrocutare prin inducție în obiecte metalice atinse.

incendiu prin distrugeri de echipamente la lovitură directă sau inducție

lumina puternică a arcului electric - duce la arsuri UV, orbire

Protecție

Paratrăznet, decuplare, șoc RF, împământare

O sursă foarte bună de informații despre trăznete și mai ales paratrăznete, chiar document de referință este normativul ANRE "NORMATIV PRIVIND ALEGEREA IZOLAȚIEI, COORDONAREA IZOLAȚIEI ȘI PROTECȚIA INSTALAȚIILOR ELECTROENERGETICE ÎMPOTRIVA SUPRATENSIUNILOR, NTE 001/03/00"
Puncte de atins:

• 3.51, 3.52, 3.53
• 3.56
• Fig. 3.4. si 3.5
• 12.2, 12.3, 12.5

la priza de împământare, nu la firul verde-galben al instalației casnice.

Priza de pământ, caracteristici

Prizele de pământ vor fi de tipul artificial, tubulare sau radiale. Pentru realizarea lor se vor folosi țevi sau platbande de oțel. Rezistența electrică a prizelor de pământ va fi sub 4 ohmi. Dacă este imposibil de realizat o priză de pământ artificială, se vor putea folosi în acest scop și conductele de alimentare cu apă, cu condiția de a se verifica dacă este din punct de vedere electric asigurată legătura dintre țevi, iar rezistența electrică este mică.

Măsurarea nu se face cu ohmmetrul.
Pentru a evita erorile de măsurare date de curenții galvanici ai contactului sol-electrod, cele mai multe aparate de test folosesc un generator de curent alternativ cu frecvența de aproximativ 470-600Hz, peste frecvența industrială.
Se folosește tehnica măsurătorii în patru puncte pentru a se elimina influența conductorilor de măsurare.
Se mai folosesc aparate de testarea rezistenței prizei de pământ prin injecție de pulsuri de curent.

Legătura cu priza de pământ se va face cu conductoare cât mai scurte, care vor fi sudate sau cositorite. Dacă se folosește cositorirea, lipiturile vor fi acoperite cu smoală topită . Conductoarele legate de priza de pământ pot fi din cupru sau fier. Secțiunea minimă a conductoarelor de cupru va fi de 12mm pătrați. Conductoarele din fier vor avea secțiunea mai mare decât cele din cupru.

Cuvântul specialistului în telecomunicații:
- Priza de pământ trebuie să fie sub 1 ohm, altfel e degeaba.
- Priza de max. 1 ohm are 8 electrozi de otel zincat, îngropați și legați între ei cu platbandă de 40x4mm;
- Coborârea la priza de pământ se face pe peretele blocului, vertical, la distanța de minimum 1m de ferestre.
- Dacă vreți să vă legați la țevile de calorifer, sau apă, mai bine lăsați.
- În nici un caz nu se folosește împământarea de la priză!
- Reveniți din când în când pe examyo.scienceontheweb.net pentru versiunea actualizată a documentului
- Pentru feederul de antenă se folosesc cabluri ecranate. Ecranul se leagă la pământ la ambele capete, sau din 30 in 30m și la capete dacă e mai lung.
- Legătura ecranului la pământ trebuie să fie foarte bine făcută și foarte bine hidroizolată cu izolator special.
- Pentru conductorul activ, se folosește surge arrester cu gaz sau eclator (se pune pe semnalul RF)
- DACĂ NU FOLOSIȚI CABLU ECRANAT ȘI FOARTE BINE ÎMPĂMÂNTAT, RISCAȚI SĂ VĂ BĂGAȚI FULGERUL ÎN CASĂ, ȘI ATUNCI SĂ ZICEȚI MERCI DACĂ SCĂPAȚI VOI, NU APARATELE!
- Cu respectarea condițiilor de împământare de mai sus, sistemul suportă lovitură de trăsnet în feeder sau direct în antenă fără nici un risc și fără vreun efect distructiv.
(preluare după un site de discuții pe teme telecom - http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=11893)

Legăturile cu priza de pământ și rezistența electrică a acesteia vor fi verificate cel puțin de două ori pe an.

eclatorul	Tub cu descărcare în gaze

1. În cazul în care accidentatul se găsește agățat la o înălțime oarecare, deconectarea instalației și eliberarea acestuia de sub curent poate să provoace un rău mai mare decât cel cauzat de curentul electric, de aceea trebuie luate toate măsurile care să garanteze securitatea celui accidentat în caz de cădere.
2. În caz de deconectare, pot fi stinse concomitent și luminile. De aceea, trebuie luate măsuri pentru a avea alte surse de iluminat: (felinare, făclii, lumânări, un iluminat de rezervă, felinare cu acumulatoare, etc.) fără să se întârzie din această cauză deconectarea instalației și măsurile de prim ajutor pentru cel accidentat.
3. În cazul în care deconectarea instalației nu poate fi executată suficient de repede, atunci trebuie luate măsuri de separare a persoanei accidentate de părțile conducătoare de curent de care este agățată și anume:
   
   
   • Pentru separarea celui accidentat de părțile conducătoare de curent sau a conductei electrice de aceasta, trebuie să se facă uz de o haină, o frânghie uscată sau un băț, sau orice mijloc asemănător neconductor și uscat; nu se pot întrebuința în aceste cazuri obiecte metalice sau umede; pentru că accidentatul să fie separat repede de părțile conducătoare de curent, se poate trage de haina lui, dacă este uscată și este depărtată de corp (poalele hainei), evitând în același timp atingerile de obiectele metalice înconjurătoare și de părțile corpului neacoperite de haine;
     
     
   • De asemenea, nu se recomandă să se tragă cel accidentat de picioare, fără a se lua măsurile necesare, deoarece încălțămintea poate fi umedă iar cuiele bătute și ochiurile pentru șireturi sunt bune conducătoare de electricitate; persoana care intervine își va pune mănuși sau își va înfășura mâinile cu o haină uscată; în cazul când nu are asemenea obiecte, își va pune sub picioare un covor de cauciuc electroizolant, scânduri uscate sau va încălța cizme electroizolante.
     

• Să se elibereze imediat accidentatul de părțile de îmbrăcăminte care împiedică respirația (gulerul de la cămașă, fularul), să se desfacă cureaua de la pantaloni.
  
  
• să se elibereze imediat gura celui accidentat de obiecte străine (să se înlăture protezele dentare dacă există);
  
  
• Dacă gura accidentatului este încleștată, ea trebuie deschisă, în care scop falca inferioară este împinsă în afară; pentru aceasta cel care dă primul ajutor aplică cele patru degete de la ambele mâini în spatele colțurilor fălcii inferioare, apoi, prin apăsarea degetelor mari deasupra marginii fălcii, aceasta este împinsă în afară, astfel ca dinții maxilarului inferior să fie aduși în fața dinților celui superior. În cazul când în modul mai sus indicat nu se reușește să se deschidă gura, atunci se va recurge la ajutorul unei lame metalice sau unei linguri care se va introduce între masele la colțurile gurii și nicidecum în fața (căci dinții se pot rupe) și cu precauție se descleștează dinții. (Înainte de a se folosi lama metalică/lingura, se învelește cu un material textil pentru a proteja dantura. Sunt preferabile de asemenea unelte din lemn.)
  

Eliberarea căilor respiratorii	Gură la gură	Gură la nas

* * *